La douăzeci de ierni după bombe. În fiecare zori, Vera Sokol, inginer pensionar, urcă pe acoperișul ei înghețat ca să asculte un radio care tace de șaptesprezece ani. În dimineața asta, lumina de avertizare de pe vechiul Turn al orașului, stinsă de mult, arde roșie. Prin paraziți răzbate un cântec de leagăn pe care numai ea ar trebui să-l știe, apoi vocea fiicei pe care a pierdut-o acum optsprezece ani. Un mister postapocaliptic, cu tensiune mocnită, despre speranță și un semnal pierdut printre paraziți.